questions...

Am inceput de catva timp sa ma gandesc la tot ce sunt, ce am fost si cat de mult m-am transformat sau nu...
Am inceput sa-mi vad greselile, sa mi le recunosc, sa mi le asum. Am decis ca nu voi regreta nicio greseala pt ca toate erorile din sistemul numit Denisa Craciun au fost constructive, m-au ajutat in tot parcursul, mi-au fost cei mai intelepti profesori. Pana la urma e advarat faptul ca omul, pana nu da singur cu capul, nu crede ca doare. Asa a fost si la mine, incapatanata fiind, fire deosebit de puternica, caracter bataios, am neglijat multe sfaturi venite mai ales din partea prietenelor...si am ajuns intr-un moment in care sa ma impotmolesc efectiv.
Am ajuns de la o relatie de 1 an jumatate cu un singur barbat ... sa roiasca in jurul meu 1, 2, 3, 4...pt inceput a fost amuzant, a fost interesant, eram nepasatoare, imi convenea situatia. Insa mi-am dat seama pe parcurs ca nu e pt mine o astfel de viata. Nu reusesc sa fiu atat de nonconformista, nu reusesc sa imi bat joc de nimeni si nici nu imi doresc asa ceva, nu pot sa continuu intr-n astfel de ritm. Sincer, sunt convinsa ca niciunul nu si-a dat seama de existenta celuilalt, am fost suficient de isteata sa ii fac sa traiasca fiecare in propriul glob de cristal, sa creada ca au toata atentia si interesul meu. Insa la un moment dat imi dau seama ca undeva...intervin si eu, sufletul meu, principiile mele, educatia mea. Si incep sa ma gandesc daca oare, in tot acest parcurs am avut grija si de mine...sau doar de ei.
Nu am avut cu fiecare o relatie in adevaratul sens al cuvantului, dar au fost multe discutii, mult timp petrecut impreuna, multe ganduri, multe sperante. Bineinteles, de o relatie sexuala nici nu poate fi vorba pentru ca nu e in obiceul meu acest lucru. Nu condamn pe nimeni, doar ca nu mi se potriveste mie. Au fost saruturi, au fost multe lucruri, in mica sau mare masura importante.
Am reusit in doar cateva zile sa realizez ca momentan nu am nevoie de un barbat care sa imi fericeasca viata, pentru ca oricum ar fi nu va reusi acest lucru, am nevoie de altceva acum. Si acel altceva il voi gasi in mine. Oricum, poate pentru ca sunt slaba sau poate pt ca sunt puternica(inca nu m-am decis), nu reusesc sa ma impart in mai multe parti, sa fiu cu mai mult de o persoana. Imi place sa fiu doar a cuiva, sa ii ofer lui totul si sa-mi ofere el totul. Am nevoie de la el de caldura, de intelegere, de protectie, de multa afectiune, am nevoie sa ma faca sa ma simt importanta, cea mai importanta. Am nevoie sa fiu unica pt el, am nevoie sa fiu surprinsa, sa nu fie nimic monoton, sa fie special. Vreau sa zambesc cand ii aud numele, vreau sa vibrez cand il vad, vreau sa imi inteleaga nebuniile, sa imi accepte ifosele. Vreau sa-mi ofere toata increderea, pt ca o merit, vreau sa incerc sa-l mint si sa nu ma creada, sa stie cum sunt cu adevarat.
Poate mi s-au oferit mare parte din aceste lucruri insa nu am deschis ochii, accept si varianta asta, poate nu mi s-au oferit si m-am multumit cu mediocritatea unor fapte minuscule, poate sunt mult prea pretentioasa, poate am fost exagerat de rece, poate societatea in care traim ne da neincredere.
Poate...
Insa eu sunt convinsa ca eu il merit pe acel barbat...care nu a aparut inca dar va aparea in momentul in care nu ma voi astepta, momentul in care voi avea cea mai mare nevoie de el, stiu ca momentan nu il astept dar sunt pregatita sa il primesc in viata mea.

Si sincera sa fiu, sunt invidioasa pe cel care imi va ajunge intradevar acolo in suflet, pentru ca stiu ca va fi mai mult decat fericit sa ma aiba.

Am mai spus-o: E greu sa traiesti cu mine, dar imposibil sa traiesti fara mine. Sunt constienta de atuurile mele, si nu ma refer la cele fizice. Ma refer la dezinvoltura, la deschiderea in discutii, la sinceritate, la infantislismul meu ciudat, la atentia pe care i-o ofer, la comportamnetul cu ceilalti, la aerele de superioritate(care am observat ca atrag fff mult), la ambitia de care dau mereu dovada, la puterea de convingere si la intensitatea f crescuta cu care traiesc fiecare clipa din relatie. Astea imi sunt atuurile, cu astea am reusit sa fac multe, cu astea am reusit dragilor sa va cuceresc.

Regret ca nu mi-ati oferit decat poate jumatate din ceea ce imi doresc si merit, regret ca nici eu nu am oferit mai mult, regret ca nu e acum momentul pentru mine. Dar va multumesc nespus pt toate gesturile facute, pt tot ce aveti in suflet pt mine. Va multumesc ca ati aparut in viata mea. Cine stie, poate unul dintre voi veti acel cineva din inima mea.:)) Pana acum, din nefericire, nici macar unul in 21 de ani de viata nu mi-a demonstrat ca merita cu adevarat sa ma daruiesc in totalitate.

PS: trebuie sa recunosc, sa accept, chiar daca nu as vrea...ca unul dintre toti a reusit un pic sa-mi ajunga in suflet...:(

Deosebita poezie!

Rudyard Kipling – „Dacă”


Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

De ce mi-e mie dor?

Mi-e dor ...
de lacrimi de fericire
de primavara
de ziua mea
:X

Azi am ascultat STefan Banica Jr!

8->

Il recomand!

Va recomand cu mult drag urmatorul site http://cheaplboutique.blogspot.com.
Accesandu-l veti descoperi multe chestii dragute care, sper eu, vi se vor potrivi.

Whoever said money can't buy happiness simply didn't know where to go shopping. - Bo Derek

Ducu Berti - M-am indragostit numai de ea

Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.

Eu care veneam acasă c-un suras formal
Monoton spunand acelaşi monolog banal
A plecat mi-a zis sunt liber dar n-a fost aşa
O iubeam numai pe ea.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii era in zadar
Ea care m-aştepta plangand cand eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.

A trecut atata vreme de cand a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat
Abia acum cand locuieşte doar la mine-n gand
O iubesc mai mult decat oricand.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din....

Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.

Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.
Da da m-am indragostit numai de ea 
m-am indragostit numaï de ea.....

Cadouri

Oare de ce e nevoie de sarbatori...inventate de altii...pentru a face cadouri si gesturi frumoase persoanelor iubite? Oare in restul zilelor nu meritam? Sau ne iubim mai putin? Sau e totul plastic?

As vrea sa fac cadouri in alte zile decat cele stabilite de societate. Si sa primesc la fel.
Dar oare...cum voi face fata intrebarilor cunoscutilor: Ce-ai primit?Ce ti-a luat?Dar tu?Cat ai dat?

Oare cat la suta din cadourile primite de mine au fost daruite de ceilalti din suflet? Oare cate am daruit eu din suflet? Oare cate din obligatie?

Einstein

E un text lung dar merita citit! Astept comentarii.

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”

„Da, dle, spune studentul”

„Deci crezi in Dumnezeu?”

„Cu siguranta”

„Dumnezeu e bun?”

„Desigur, Dumnezeu e bun.”

„ E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”

„Da”

„Tu esti bun sau rau?”

„Biblia spune ca sunt rau.”

Profesorul ateu zambeste superior:

„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”

„Da, dle. As incerca.”

„Deci esti bun.”

„N-as spune asta.”

„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.

„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”

Studentul tace.

„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”

„Pai…, da”, spune studentul

„Satana e bun?”

Studentul nu ezita la aceasta intrebare

„Nu”

„De unde vine Satana?”

Studentul ezită.

„De la Dumnezeu.”

„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”

„Da, dle.”

„Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”

„Da”

„Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”

Din nou, studentul nu raspunde.

„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”

Studentul se foieste jenat.

„Da”

„Deci, cine le-a creat?”

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

„Cine le-a creat?”

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?”

Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.

„Da, dle profesor, cred.”

Batranul se opreste din marsaluit.

„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”

„Nu, dle. Nu L-am vazut.”

„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”

„Nu, dle, nu l-am auzit.”

„L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”

„Nu, dle, ma tem ca nu.”

„Si totusi crezi in el?”

„Da.”

„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”

„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”

„Da, credinta”, repeta profesorul.

„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

„Dle profesor, exista caldura?”

„Da”

„Si exista frig?”

„Da, fiule, exista si frig.”

„Nu, dle, nu exista.”

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”

„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”

„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gândi: „Acesta va fi un semestru bun”.

„Ce vrei să demonstrezi, tinere?”

„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

„Gresite? Poti explica in ce fel?”

„Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?”

„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”

„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.

„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..

„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”

Clasa izbucneste in ras.

„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”

„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”

De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:

„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”

La asta, studentul a replicat:

„Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu

Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”

PS: Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...

Albert Einstein a scris in 1921 o carte intitulata „Dumnezeu vs. știința”

Tehnici de manipulare.

Examenul la una dintre materiile mele (Tehnici de persusiune) consta in efecvtuarea a doua lucrari scrise pe diferite teme. Una dintre ele este un fel de descriere a unei carti, o recenzie. Eu am ales "Tehnici de manipulare" a lui Bogdan Ficeac, de care, marturisesc sincer, nu am auzit pana acum. Lucru pe care acum il regret. Mi-a picat aceasta carte in mana...si imi place de mor! Sunt descrise, povestite o gramada maaare de cazuri foarte interesante, de metode prin care liderii isi manipuleaza supusii.

Dintotdeauna, mi-a placut puterea, puterea pe care o detineam eu dar si puterea celorlalti asupra semenilor si uneori chiar asupra mea. Am respectat mereu persoanele puternice, cu mare putere de influentare iar uneori si persoanele manipulatoare. 

Iar acum, am inteles ca puterea poate deveni de-a dreptul malefica. Cred totusi, ca stiam acest aspect al puterii insa imi placea foarte mult fiindca nu ma gandeam la aceasta latura.

In inocenta mea, data probabil de varsta si totodata, de experienta de viata (nu prea vasta ;)) ), vedeam ca puterea aduce cu sine bani, apreciere, dragoste, laude...fericire... Pentru cei care gandesc sau gandeau la fel ca mine...Dragii mei, nu e nici pe departe asa...

Va invit cu mare drag sa o cititi! Eu am luat-o de la biblioteca pentru ca nu am gasit-o de cumparat. Se gaseste si in format pdf pe scribd:D

Nice to meet you DEAR BLOG :))

Sunt nou intrata pe fir ... voi face din acest blog un jurnal...personal...de calatorie...de viata...de bune...de rele...de tot ce insemn eu in masura in care poate fi redat, in masura in care pot explica prin cuvinte.

http://www.youtube.com/watch?v=PIksbyVq5jA